Voice-over şoptit şi imaginea unui prunc într-un lan de grâu extaziindu-se pe magia muzicii produse de natură. Un băieţel deosebit, un Harry Potter a cărui invitaţie la şcoala de magie a fost rătăcită de sistemul poştal şi care la frageda vârstă de 11 şi 16 zile (da, le numără) evadează din orfelinat şi ia colbul New Yorkului în picioare în căutarea părinţilor care i-au oferit urechea muzicală.
Povestea face un ocol spre miraculoasa concepţie a micuţului. Mama maestră în mânuirea violoncelului şi tatăl solist într-o trupă oarecare îşi consumă dragostea imediat după ce se cunosc (cine-s eu să-i judec), iar rodul acestei pasiuni este descotorosit de tatăl fetii (rece, crud, dar plin de bune intenţii, stiţi voi, genul de intenţii care îţi pavează drumul spre iad şi mai pun şi borduri pe margine). Rezultatul e că cei doi loveri nu se mai văd şi, culmea dezolării, renunţă şi la muzică.
Copiluţul cade în mâinile unui anume Wizard (care abia ştie vrăji o muzicuţă by the way) sub îndrumarea şi pentru beneficiul căruia îşi dezvoltă talentul muzical. Asemănarea cu Fagin din celebrul Oliver Twist pare mai mult decât întâmplătoare. Ăsta micu ajunge la Julliard şi compune o piesă prin intermediul căreia speră că-şi va localiza părinţii, iar când îţi doreşti ceva îndeajuns de tare întreg universul bla-bla-bla...
Finalul filmului, înduioşător dar neverosimil, este la fel de greu de înghiţit ca un con de brad . Coloana sonoră însă compensează pentru orice neajuns făcând filmul uşor de digerat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu