marți, 10 noiembrie 2009
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Zombieland 2 punct 0
Nu este vorba de continuarea filmului "Zombieland". Acesta reușește să fie genial fără absolut nici un ajutor din partea mea. Woody Harrelson demonstrează că albii nu doar că știu să sară, dar sunt adevărați profesioniști când vine vorba de căsăpit mortăciuni. Umorul morbid este distribuit cu bun simț iar Bill Murray moare în cel mai simpatic mod cu putință, o peliculă musai de văzut.
... acum să trecem la subiect...
Întrucât sunt la doar 30 de kile și câteva Starbucks-uri distanță de clișeul americanului tipic, bineînțeles că în perioada asta un singur gând îmi tulbură somnul: în ce stafia lui Michael mă deghizez de Halloween? Adevărul e dincolo de noi, puțin mai jos, exprimat în mii de pixeli colorați, orândiți sub formă de ilustrate.
...un simplu clickuț face pozele mari de tot, nerecomndat pentru cardiaci...
Prima poză nu reprezintă un costum elaborat ci mai degrabă un accident petrecut bărberindu-mă. Rareori am ocazia să-mi landscape'uiesc pilozitățile faciale astfel încît nu sunt total deprins cu această corvoadă.
Varianta 2 este o dramatizare în alb și nuanțe de gri. Imaginația sugerează teribilismul unui vampir care urlă la lună (!). Realitatea ilustrează incredibil de banal modul dramatic în care am descoperit că sosul de grătare e foarte iute.
Entuziasmul și anticipația ating paroxismul când îmi aduc aminte că să fii strigoi e mai ușor în doi, așa cum bine se poate observa în imaginea de mai jos. Transferul de responsabilitate către jumătatea mai bună este instantaneu, scăpându-mă de o grijă. Așadar, abia aștept să ies la oraș în costum tradițional de imigrant est-european.
În legătură cu ultima poză, am deja răspunsul la întrebarea care înmugurește timid în ale voastre căpșoare:
-nu, nu m-a durut când a căzut dulapul lui Botezatu peste mine !
Cu voie bună, vă doresc un dovleac sănătos
... acum să trecem la subiect...
Întrucât sunt la doar 30 de kile și câteva Starbucks-uri distanță de clișeul americanului tipic, bineînțeles că în perioada asta un singur gând îmi tulbură somnul: în ce stafia lui Michael mă deghizez de Halloween? Adevărul e dincolo de noi, puțin mai jos, exprimat în mii de pixeli colorați, orândiți sub formă de ilustrate.
...un simplu clickuț face pozele mari de tot, nerecomndat pentru cardiaci...
Prima poză nu reprezintă un costum elaborat ci mai degrabă un accident petrecut bărberindu-mă. Rareori am ocazia să-mi landscape'uiesc pilozitățile faciale astfel încît nu sunt total deprins cu această corvoadă.
Varianta 2 este o dramatizare în alb și nuanțe de gri. Imaginația sugerează teribilismul unui vampir care urlă la lună (!). Realitatea ilustrează incredibil de banal modul dramatic în care am descoperit că sosul de grătare e foarte iute.
Entuziasmul și anticipația ating paroxismul când îmi aduc aminte că să fii strigoi e mai ușor în doi, așa cum bine se poate observa în imaginea de mai jos. Transferul de responsabilitate către jumătatea mai bună este instantaneu, scăpându-mă de o grijă. Așadar, abia aștept să ies la oraș în costum tradițional de imigrant est-european.
În legătură cu ultima poză, am deja răspunsul la întrebarea care înmugurește timid în ale voastre căpșoare:
-nu, nu m-a durut când a căzut dulapul lui Botezatu peste mine !
Cu voie bună, vă doresc un dovleac sănătos
marți, 13 octombrie 2009
„Nu e revuluţie, domnule, e reacţiune”
Astăzi... a căzut guvernul.
parcă doar ieri vedeam demisia în cor a opoziției (de fapt am citit despre ea pe NYTimes.com pentru că televiziunile românești mă dezgustă) și iată-ne azi cu o moțiune de cenzură care a trecut cu 254 voturi pentru și 176 împotrivă.
Leul o să o ia în jos, atât de „în jos” încât o să se trezească în Noua Zeelandă.
Nici măcar acest David care este BNR nu o să poată stăvili Goliatul care este prostia acestui om politic român (în general vorbind...)
Copilăriile politicienilor români o să tragă țara în jos. O să fie retrogradată de toate agențiile de rating și o să diminueze investițiile străine (deși un Leu scăzut e atractiv).
o să adâncească criza....
Ocești filfizoni certați cu bunul simț și mai ales cu rușinea făcând parte din „cel mai josnic clan” îmi repugnă în adevăratul sens al cuvântului. Îmi repugnă aceste încercări ale unor oameni mici de a pretinde că de fapt sunt mari. Îmi repugnă acest sfertodoct de care sunt conduși...
Fratilor va spun cinstit
Hai sa ne mutam la mare
O tara de orase goale
Singura noastra scapare....
Hai sa ne mutam la mare
O tara de orase goale
Singura noastra scapare....
vineri, 26 iunie 2009
regele a murit, trăiască regele
Azi, 25 iunie 2009, s-a stins din viață, a plecat dintre noi, s-a prăpădit și a trecut în neființă unul din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. Michael Jackson a suferit de un fel de atac de cord, probabil , și a lăsat în urmă familia îndurerată la vârsta de 50 de anișori.
Inventatorul mănușii albe, a epidermei de unică folosință și a nasului rabatabil s-a bucurat de o notorietate și un succes egalate doar de Elvis și The Beatles. Succesul l-a bântuit încă din fragedă pruncie, fiind un vis umed al prepubescentelor americane la abia 4 ani, când figura cu frații lui (negrii toți) în celebrul Jackson Five.
Mai târziu a luat celebritatea de beregată pe cont propriu, albumul Thriller având cele mai mari vânzări din toate timpurile. O personalitate imatură incapabilă să se adapteze statutului de superstar și câteva legături neuronice defecte l-au împins să-și construiscă un palat de cleștar/parc de distracții în curtea din spate de murea de ciudă Richie Rich că el n-are rollercoaster așa mișto și nici girafe care să-i cânte la geam dimineața.
La vie en rose capătă o tentă maro după ce Wacko Jacko demonstrează că it does really matter if you're black or white și că albul se asortează cu orice. Își condimentează existența având cimpanzeul Bubbles pe post de animal de companie și penetrează minori mai zdravăn decât penetrează C*lgate smalțul dinților, întărindu-i. Nici una din acuzații și nici eficiența pastei de dinți n-au fost dovedite, dar imaginea și conturile bancare au avut de suferit teribil.
Pe scurt, de vreo 20 de ani încoace nu-i mai reușește nimic, nici măcar o moarte spectaculoasă, gen supradoză, sau sinucidere, sau amândouă, sau moarte violentă survenită în urma unui schimb de focuri (rest in peace 2Pac).
Să-i fie țărână ușoară și să sperăm că în rai nu sunt oglinzi
marți, 23 iunie 2009
graba... mușcă treaba!
Vi s-a întâmplat vreodată să vă grăbiți?
Deși, mai mult, o întrebare retorică ea e menită să ne reamintească de acea stare de irascibilitate. În cazul unor persoane se întâmplă ca această stare din urmă să capete amploare și chiar să facă uitate motivele pentru care se grăbeau.
Este și cazul unui ieșean.
Mihai N se afla în trafic având calitatea de pieton.
Până aici nimic suspect.
Ajunge dânsul la o zebră, iar pe principiu better late than pregnant, o ia agale către partea cealaltă a străzii. Drumul său îi este însă întrerupt de o vizită la spitalul „Sfântul Spiridon” din aceași localitate.
Probabil toți vă gândiți la ce e mai rău: că a fost lovit de un șofer vitezoman. Nici gând!
Acesta a fost MUȘCAT de abdomen de către un nene șofer grăbit deoarece încăleca zebra cu cu o viteză inadecvată....
Vă las pe voi să vedeți reportajul făcând click aici.
Oare exagerez când spun că nenelu' este un fiu de căţea?
Deși, mai mult, o întrebare retorică ea e menită să ne reamintească de acea stare de irascibilitate. În cazul unor persoane se întâmplă ca această stare din urmă să capete amploare și chiar să facă uitate motivele pentru care se grăbeau.
Este și cazul unui ieșean.
Mihai N se afla în trafic având calitatea de pieton.
Până aici nimic suspect.
Ajunge dânsul la o zebră, iar pe principiu better late than pregnant, o ia agale către partea cealaltă a străzii. Drumul său îi este însă întrerupt de o vizită la spitalul „Sfântul Spiridon” din aceași localitate.
Probabil toți vă gândiți la ce e mai rău: că a fost lovit de un șofer vitezoman. Nici gând!
Acesta a fost MUȘCAT de abdomen de către un nene șofer grăbit deoarece încăleca zebra cu cu o viteză inadecvată....
Vă las pe voi să vedeți reportajul făcând click aici.
Oare exagerez când spun că nenelu' este un fiu de căţea?
miercuri, 17 iunie 2009
cer parțial noros
"în orașu'n care plouă de trei ori pe săptămână..."
eu spăl geamuri.
Asta doar până când mă înțolesc în straie de doliu și merg să servesc pizze și paste. Dar nu ia nimeni masa în oraș pe vremea asta și mai ales pe vremurile astea de restriște. Așa că mă duc la film. Mă duc să văd "UP" și să mă conving că locul 19 din topul 250 iMDB este pe deplin meritat. Este, oarecum, nu intru acum în discuții. Însă filmulețul care a precedat "the moment i have been waiting for de câteva zile" m-a pus serios pe gânduri.
Eu știam că copiii, iertați cacofonia, că pruncii vin de altundeva. Este vorba de un loc la fel de roz care te poate face să te simți ca în al 9-lea cer. Probabil primele 8 ceruri sunt nașpa. Simbolismul scurt-metrajului semnat Pixar este tulburător de limpede, în lume sunt multe rele iar noi trebuie să ne punem casca și să le înfruntăm. Eu am ales să folosesc sarcasmul ca mecanism defensiv, pentru că cea mai bună apărare e retragerea. Schimbatul subiectului funcționează la fel de bine.
Ce face barza după ce aduce copiii? Se face mică și intră înapoi în pantaloni. Părerea mea.
eu spăl geamuri.
Asta doar până când mă înțolesc în straie de doliu și merg să servesc pizze și paste. Dar nu ia nimeni masa în oraș pe vremea asta și mai ales pe vremurile astea de restriște. Așa că mă duc la film. Mă duc să văd "UP" și să mă conving că locul 19 din topul 250 iMDB este pe deplin meritat. Este, oarecum, nu intru acum în discuții. Însă filmulețul care a precedat "the moment i have been waiting for de câteva zile" m-a pus serios pe gânduri.
Eu știam că copiii, iertați cacofonia, că pruncii vin de altundeva. Este vorba de un loc la fel de roz care te poate face să te simți ca în al 9-lea cer. Probabil primele 8 ceruri sunt nașpa. Simbolismul scurt-metrajului semnat Pixar este tulburător de limpede, în lume sunt multe rele iar noi trebuie să ne punem casca și să le înfruntăm. Eu am ales să folosesc sarcasmul ca mecanism defensiv, pentru că cea mai bună apărare e retragerea. Schimbatul subiectului funcționează la fel de bine.
Ce face barza după ce aduce copiii? Se face mică și intră înapoi în pantaloni. Părerea mea.
sâmbătă, 13 iunie 2009
Portret de familie
nu, nu este vorba despre piesa cântată de o domnișoară cu nume de culoare...
Este vorba despre un scurt-metraj produs de același Marian Crișan, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt-metraj la Festivalul de Film de la Sotckholm la sfârșitul anului trecut.
Premiul l-a luat pentru „Megatron” însă eu vă voi prezenta un alt filmuleț satirico-trist numit, simplu, „Portret de Familie”.
Este vorba despre un cuplu tânăr care dorește să iasă din tiparele și clișeele nunților obișnuite. Este un film bine realizat, cu majoritatea cadrelor drăguțe.
așa că puneți-vă cocoșii la microunde și Lunimi, Cameră, Acțiune!
Partea I:
Partea a II-a:
Partea a III-a
Este vorba despre un scurt-metraj produs de același Marian Crișan, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt-metraj la Festivalul de Film de la Sotckholm la sfârșitul anului trecut.
Premiul l-a luat pentru „Megatron” însă eu vă voi prezenta un alt filmuleț satirico-trist numit, simplu, „Portret de Familie”.
Este vorba despre un cuplu tânăr care dorește să iasă din tiparele și clișeele nunților obișnuite. Este un film bine realizat, cu majoritatea cadrelor drăguțe.
așa că puneți-vă cocoșii la microunde și Lunimi, Cameră, Acțiune!
Partea I:
Partea a II-a:
Partea a III-a
miercuri, 10 iunie 2009
Cinemagicianul
La doar 4 ani după ce frații Lumiere au patentat proiectorul cinematografic, un alt francez, Georges Melies și-a imortalizat talentele de iluzionist pe peliculă. Considerat inventatorul efectelor speciale (sau cel puțin așa îmi place mie să gândesc), el folosește o simplă metodă a substituției pentru a se teleporta pe sine și pe simpatica sa asistentă.
Printre altele, Georgică al nost' este regizorul primelor filme horror și inițiatorul science-fictionului cinematografic (vezi poza de la adevărata aterizare pe lună, nu cea trucată de americani undeva prin deșert).
Erudiție
Întotdeauna (din iulie 2008 încoace) m-am minunat la vederea următoarei poze:
Cred că necesitatea unei explicări a cuvântului „tenului” spune foarte multe despre așteptările asupra nivelului de cultură a populației.
...așteptări bine fondate de altfel....
Cred că necesitatea unei explicări a cuvântului „tenului” spune foarte multe despre așteptările asupra nivelului de cultură a populației.
...așteptări bine fondate de altfel....
marți, 9 iunie 2009
post promoțional (pentru Tibi și Codrin)
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
