Dragă jurnalule,

Sunt mai bine de 8 zile de când nu mai am acces deplin la internet, de când nu am downloadat nimic de pe torrente, de când nu am căscat gura pe Facebook zeci de minute în șir. Am avut mult timp liber și am citit cel puțin 4 cărți dar parcă nu-i la fel, lipsește un ingredient esențial. Facebook-ul a devenit sarea nelipsită a dietei virtuale. Hrana sufletească a internautului. Nici nu mi-am putut închipui ce mult o să-mi lipsească horoscoapele zilnice de pe Facebook sau toate upgrade-urile din Farmville, Mafia Wars, din cafenelele, restaurantele și grădinile zoologice din mediul virtual. Nu mai știu cine a găsit o vacă neagră la ei în fermă, cine are nevoie de potcoave sau cine a făcut un accident cu tractorul. Sunt complet debusolat și mă văd nevoit să-mi reordonez prioritățile.

Cum pot eu să-mi văd de treabă când nu am cum să aflu cine este 82% norocos azi sau care mai sunt răspunsurile extrem de inspirate la tot felul de întrebări insipide? Dacă Tiberiu Codorean ar avea un bazilion de dolari, l-ar împărți cu tine? Răspuns: sigur că da, încearcă numai să-ți ții respirația până atunci. Cui i-a fost cel mai mult dor de mine azi? mă întreb panicat, apoi mă resemnez realizând că nu voi afla niciodată. Adevărul e dincolo de noi și homo sapiens e mort, trăiască homo internetus singuraticus!

Cu ce îmi pot umple eu timpul când nu mai pot vedea pozele noi adăugate în albumele din categoria “să moară dușmanii de ciudă că uite ce bine îmi merge mie”? Ce mod de viață e acela în care nu mă mai pot declara susținător al diferitelor cauze? – hai să îmbunătățim imaginea României făcând absolut nimic constructiv ci doar stând în fața calculatorului. Dacă adunăm destule voturi, facem din Roșia Montana un parc de distracții.

Trec anost zile, ore, minute nesfîrșite fără ca eu să aflu care prințesă Disney am fost într-o viață anterioară, care mi-ar fi numele dacă aș fi o specie de extraterestru, care personaj din Sex and the City îl întruchipez cel mai îndeaproape, ce tip de blugi îmi complimentează cel mai bine personalitatea, ce fel de lichid mi se potrivește (fie apă de ploaie fie ceva mai triplu distilat) sau care oraș european e mai aproape de sufletul meu. Viața e un mare semn de întrebare.

Știi tu, dragă jurnalule, care este culmea absolută a ironiei? Toate cele de mai sus o să le transfer pe blog și o să postez linkul pe respectivul Facebook și o să stau cu sufletul la gură să văd dacă primesc comment-uri și o să contorizez atent câte persoane au citit post-ul și o să mă bucur nespus când primesc câte un like pentru gândurile mele. Abia aștept feedback-ul fanilor mei.