marți, 23 iunie 2009

graba... mușcă treaba!

Vi s-a întâmplat vreodată să vă grăbiți?

Deși, mai mult, o întrebare retorică ea e menită să ne reamintească de acea stare de irascibilitate. În cazul unor persoane se întâmplă ca această stare din urmă să capete amploare și chiar să facă uitate motivele pentru care se grăbeau.
Este și cazul unui ieșean.

Mihai N se afla în trafic având calitatea de pieton.
Până aici nimic suspect.

Ajunge dânsul la o zebră, iar pe principiu better late than pregnant, o ia agale către partea cealaltă a străzii. Drumul său îi este însă întrerupt de o vizită la spitalul „Sfântul Spiridon” din aceași localitate.
Probabil toți vă gândiți la ce e mai rău: că a fost lovit de un șofer vitezoman. Nici gând!
Acesta a fost MUȘCAT de abdomen de către un nene șofer grăbit deoarece încăleca zebra cu cu o viteză inadecvată....

Vă las pe voi să vedeți reportajul făcând click aici.

Oare exagerez când spun că nenelu' este un fiu de căţea?

miercuri, 17 iunie 2009

cer parțial noros

"în orașu'n care plouă de trei ori pe săptămână..."

eu spăl geamuri.

Asta doar până când mă înțolesc în straie de doliu și merg să servesc pizze și paste. Dar nu ia nimeni masa în oraș pe vremea asta și mai ales pe vremurile astea de restriște. Așa că mă duc la film. Mă duc să văd "UP" și să mă conving că locul 19 din topul 250 iMDB este pe deplin meritat. Este, oarecum, nu intru acum în discuții. Însă filmulețul care a precedat "the moment i have been waiting for de câteva zile" m-a pus serios pe gânduri.

Eu știam că copiii, iertați cacofonia, că pruncii vin de altundeva. Este vorba de un loc la fel de roz care te poate face să te simți ca în al 9-lea cer. Probabil primele 8 ceruri sunt nașpa. Simbolismul scurt-metrajului semnat Pixar este tulburător de limpede, în lume sunt multe rele iar noi trebuie să ne punem casca și să le înfruntăm. Eu am ales să folosesc sarcasmul ca mecanism defensiv, pentru că cea mai bună apărare e retragerea. Schimbatul subiectului funcționează la fel de bine.




Ce face barza după ce aduce copiii? Se face mică și intră înapoi în pantaloni. Părerea mea.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Portret de familie

nu, nu este vorba despre piesa cântată de o domnișoară cu nume de culoare...

Este vorba despre un scurt-metraj produs de același Marian Crișan, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt-metraj la Festivalul de Film de la Sotckholm la sfârșitul anului trecut.
Premiul l-a luat pentru „Megatron” însă eu vă voi prezenta un alt filmuleț satirico-trist numit, simplu, „Portret de Familie”.

Este vorba despre un cuplu tânăr care dorește să iasă din tiparele și clișeele nunților obișnuite. Este un film bine realizat, cu majoritatea cadrelor drăguțe.

așa că puneți-vă cocoșii la microunde și Lunimi, Cameră, Acțiune!




Partea I:




Partea a II-a:



Partea a III-a

miercuri, 10 iunie 2009

Cinemagicianul



La doar 4 ani după ce frații Lumiere au patentat proiectorul cinematografic, un alt francez, Georges Melies și-a imortalizat talentele de iluzionist pe peliculă. Considerat inventatorul efectelor speciale (sau cel puțin așa îmi place mie să gândesc), el folosește o simplă metodă a substituției pentru a se teleporta pe sine și pe simpatica sa asistentă.

Printre altele, Georgică al nost' este regizorul primelor filme horror și inițiatorul science-fictionului cinematografic (vezi poza de la adevărata aterizare pe lună, nu cea trucată de americani undeva prin deșert).

Erudiție

Întotdeauna (din iulie 2008 încoace) m-am minunat la vederea următoarei poze:




Cred că necesitatea unei explicări a cuvântului „tenului” spune foarte multe despre așteptările asupra nivelului de cultură a populației.

...așteptări bine fondate de altfel....

marți, 9 iunie 2009

post promoțional (pentru Tibi și Codrin)

Ministerul Turismului a lansatclipul de promovare turistică externă a ţări.

Acesta se poate viziona accesând acest cuvânt.

De asemena mai există și Imnul Turistic al României, care se poate asculta aici.

Băieți, luați aminte...

Țară de călători

gata.


S-a încheiat perioada în care întreaga Europa face referire la simțul nostru civic și ne imploră să mergem la vot.
S-a terminat perioada de adânci frământări nocturne pe tema norocosului beneficiar al puterii noastre scurse prin pecetea cu marca „TATOV”.

S-a scurs și mult așteptata zi de 7 iunie 2009, zi de alegeri europarlamentare.

Câștigătorii sunt alianțe PSD+PC cu un punct (și mărunțiș) procentual în fața PD-Lului.
Nimic ieșit din comun.
Oricum nimeni nu a mai crezut în rivalitatea de fațadă dintre stânga și dreapta în urma experienței din toamna anului trecut...

Vedetele săptămânii au fost, oricum, Gheorghe Becali (numit în continuare JiJi), Corneliu Vadim Tudor ( numit în continuare Vadim) și Elena Băsescu (numită în continuare EBA).
Poate pentru cei mai nerealiști dintre voi (sau poate pentru cei mai optimiști) faptul că sus-numiții s-au calificat ca Parlamentar European vine ca o surpriză însă pentru noi, cei pragmatici, cu picioarele pe Pământ este doar cursul firesc al lucrurilor.

Pe mine, personal, mă surprinde procentul ridicat(?) de prezență la vot 27.67%. Este cu 10% peste așteptările mele.
S-au lansat discuții de blamare a tinerilor, de blamare a persoanelor cu studii superioare de prezența(?) foarte scăzută la vot. Nimeni nu realizează că oricare om cu IQul peste mărimea de la picior s-a blazat și este degustat de toate „miș-mașurile” care se fac și realizează că oricum nu ai pe cine alege fără a primi (BONUS) și pe celălalt.
A încetat să-i mai pese....

Oricum toată țara este plină de sfertodocți care poartă tricouri cu IinimăJiJi, plină de oameni care nu se deosebesc de animale decât prin acel „oposable thumb” pentru care rațiunea și autocontrolul sunt noțiuni necunoscute, plină de oameni iubitori de botox și de dușmani ai limbii române...

16% dintre votanți și-au exercitat dreptul constituțional pe listele suplimentare, din excursie...

duminică, 7 iunie 2009

New! Nou! Neu!

Salutare dragilor,

După cum deja ați observat acest lăcaș al gândurilor fără rost, album al fotografiilor din irealitatea cotidiană are o nouă față.

Oare de ce încercăm să etichetăm fiecare culoare și să îi atribuim mai multă masculinitate albastrului decât portocaliului, de ce să considerăm rozul o culoare mult mai feminină decât galbenul?

Varianta nouă și îmbunătățită este îndrăzneață și poate chiar văratică, tinerească.

Singurul lucru pe care aceasta nu-l deține este un titlu.

Vă las pe voi să veniți cu sugestii că eu plec s-o sărbătoresc...

joi, 4 iunie 2009

A man's work is never done

Bănuiesc că titlul e destul de clar și poza de mai jos nu necesită nici un fel de explicații. A man's gotta do what a man's gotta do.

Autorul acestei opere de artă (conceptul nu e finalizat deocamdată).