viitorul și-a pierdut farmecul

The trouble with our times is that the future is not what it used to be.

Paul Valery

Academia Cațavencu a avut un concurs cu tema “România în anul 2020”. Am aflat despre el doar după ce am citit deja câștigătorii. Înainte să apuc să citesc mai departe am căzut pe gânduri.

Băiet fiind păduri cutreieram și priveam cu speranță către viitor. Îmi imaginam cum ar fi să traiești prin anii 2020, 2030 sau chiar mai târziu. Asta era prin perioada când începeam lecțiile scriind anul, luna și ziua de la dreapta la stânga în colțul paginii și eram mult mai puțin conștient de trecerea timpului. 2010 părea la secole distanță și eu îmi imaginam mașini zburătoare, zboruri interplanetare și alte fel de fel de miracole ale tehnologiei.

Acum, trăind viitorul acela improbabil, spun sincer că sunt oarecum dezamăgit.Timpul a trecut prea repede. Există mașini pe pernă de aer dar sunt cvasi-inpracticabile din cauza prafului pe care-l stârnesc, pentru zboruri interplanetare nu sunt bani, iar roboțelul trimis să facă poze pe Marte a căzut într-o groapă și a rămas blocat. Nu numai că nu există un tratament pentru sida, ci au apărut noi distracții contagioase precum gripa porcină.

În România democrația este într-un stagiu al evoluției similar unei prepubescențe cronice, orientul mijlociu e încă un imens teren minat, iPad-ul este de o inutilitate comică și Avatar în 3D m-a gâdilat mai puțin decât o buburuză care mi se plimbă pe spatele gol.

Mă întreb în sinea mea: mai are rost să-mi pun vreo speranță în viitor? Sau ar fi mai bine doar să mă bucur de prezent? Sau e prezentul și el supraestimat?

Cu voie bună, mă înclin. Viitorul și-a pierdut farmecul