Undeva după curcubeu

Ca să vedeți că nu doar Dorinel se pricepe la poze (deși departe de mine gândul că m-aș apropia de talentul lui), aduc atenției publice o serie de imagini cu care voi încerca să încropesc o mică povestioară.

Poza 1: Sfâșitul unei perioade memorabile a însemnat în mod tragic depărțirea cel puțin provizorie de o grămadă de buni prieteni.

Poza 2: Plecat-am miercuri din Vulcan, coafura rezistă. Petroșani, friguț, Cluj, ok, Oradea, întuneric și Budapesta, coafura acuză o ușoară oboseală. Londra, cer noros, vânt slab, coafura e retrogradată la gradul de tunsoare. Chicago, cea mai mare furtuna a anului, freza e prea obosită să-i pese. Boise, confuz, Ketchum, prea obosit să dorm, dar măcar am ajuns.

Poza 3: După lupte seculare în care am sunat la primul anunț dintr-un ziar, ne găsim un cuibușor liniștit. Bucătăria complet utilată ne va fi la fel de folositoare ca o pereche de role noi unui olog.


Poza 4: Cel mai important lucru, intru pe net să văd ce mai fac triburile lui Andrei (Andy pentru cei din Ketchum, Idaho). Fac bine, au mai cucerit un sat de barbari, mai are câteva mișcări până la instaurarea dictaturii.

Poza 5: Andrei nu pare impresionat de veleitățile de bucătar ale lui Codrin. În mod absolut surprinzător, mâncarea a fost foarte bună și la un preț mai mult decât rezonabil (suntem încă în perioada în care tragem de orice cent).
Poza 6: Grupul absolvenților MIE care beau un Budweiser în state salută cu respect toate berile mult mai bune pe care le-au lăsat acasă.
Ultima poza: Cum nu am gestionat complet conflictul cu diferența de fus orar și cum există aici un pat cu numele meu scris pe el, vă urez un sincer "Mai vedem noi"