Călătoria cu trenul, acest mijloc mirific de transport este, în România, mai mult decât o simplă sau banală călătorie, mai ales dacă optaţi pentru un tren de noapte.
Luăm spre exemplu trenul accelerat 1931 dinspre Timişoara de Nord cu direcţia Iaşi, tren supranumit „Foamea”de către cei din breaslă şi nu numai. Aces tren oferă numeroase prilejuri de a alunga plictiseala (chiar dacă de cele mai multe ori această plictiseală pleacă singură îndată ce se loveşte de izul ce provine de la colegul din dreapta sau stânga dumneavoastră), nenumărate ocazii de distracţie şi poate constitui de cele mai multe ori o adevărată aventură.
Persoanele cele mai abilitate să vă facă această călătorie cât mai captivantă sunt locuitorii Basarabiei, aceşti confraţi pe vremea României dodoloaţe. Deoarece nu doresc să fiu acuzat de xenofobie, sau Doamne fereşte rasism (cei care se gândeau la asta fie nu ştiu ce înseamnă rasism, fie consideră că persoanele în cauză ar fi de altă rasă) o să menţionez că aceste afirmaţii sunt făcute în urma unei cercetări de piaţă intensă şi laborioasă (4 drumuri în mai puţin de o săptămână) de către subsemnatul.
Aceşti repetenţi ai scolii vieţii la seral, în majoritatea lor, preferă o înţelegere cu „ naşu’ ” sau „ bofteru’ ” achiziţiei unui bilet. Vor exista situaţii în care aceşti filfizoni divorţaţi de bunul-simţ vor spune că ei nu au mai prins bilet cu loc (deşi trenul este doar pe jumătate plin!) şi că doresc să se aşeze puţin, asta în cazul în care se simt politicoşi în ziua respectivă. Dacă sunteţi fortuit de soartă şi îi prindeţi într-o zi normală veţi vedea legea junglei aplicată în afara ei. Odată pătrunşi în spaţiul locativ al compartimentului aceştia încearcă să „pună niţel geană pe geană” pentru ca în urma reuniunii genelor să aibă pretenţii tot mai mari pentru spaţiul şi locul plătitorului de bilet. Pentru a-l obţine încearcă mai întâi să se sprijine cu capul pe umărul, sau chiar poala vecinului emiţând un miros care poate usca şi părul ce înconjoară anusul unei persoane constipate. În cazul în care planul lui A dă greş, va recurge la unul cu o rată şi mai mare de succes: prefăcându-se că doarme se va întinde cu picioarele pe bancheta din faţă tocmai pe picioarele persoanei de vis-a-vis, picioare care nici dacă şi le-ar fi ţinut în fund 2 săptămâni nu ar putea ajunge o asemenea catastrofă chimică.
Se mai poate întâmpla ca să fiţi „cazat” într-un compartiment împreună cu câţiva copii. Veţi spune, că nu este nimic distractiv în asta. Dar uitaţi despre ce tren vorbim. Dacă respectivii prunci au vârstele cuprinse între 2 şi 4 ani atunci aţi fost norocoşi să prindeţi distracţia cea mai mare. Pot apărea bătăi cu mâncare, biberon sau chiar cu sânul mamei care îi alăptează. Vor ţipa, striga, scânci, se vor tăvăli pe jos şi mai ales se vor juca cu mânuţele murdare cu pantalonii sau cămaşa dumneavoastră. În cazul în care încercaţi să-i îndepărtaţi sau să expuneţi anumite proteste veţi avea parte de privirile piezişe ale mamelor iar ulterioar de mai multă atenţie din partea omuleţilor în devenire. Combinaţia de copii mici, de naţionalitate moldovenească este zvonită a fi letală şi este recomandată părăsirea imediată a perimetrului acesteia.
O altă situaţie în care vă puteţi afla este aceea în care întâlniţi persoane în stare de ebrietate atât de avansată încât vor dormi într-o baltă de vomă aflată taman pe locul dumneavostră. Această situaţie, deşi nu se întâmplă la fel de des ca şi cele anterioare puteţi considera şi dumneavostră că este premiul cel mare şi vă poate schimba pentru totdeauna părerea proastă pe care o aveaţi despre transportul feroviar român (cu una de repulsie, evident).
Câteva distracţii minore ar putea fi considerate următoarele: 1. o zi de vară toridă, în care singurul loc liber din compartiment (aflat din întâmplare lângă dumneavoastră) este umplut de un domn pe al cărui tricou se poate distinge un zâmbilici (the Kool-Aid face pentru cunoscători) al cărui circumferinţă face de ruşine stejarul din Borzeşti, 2. toată lumea din compartiment îşi aeriseşte picioarele (datorită aceleaiaşi călduri înăbuşitoare ca şi în situaţia precedentă) şi mai şi mănâncă brânză pe deasupra, 3. staţi în picioare datorită aglomeraţiei lângă nişte puştani aflaţi la a doua tinereţe în a căror minte nu se află nimic altceva decât graţiosul balet sacadat al copulării şi care se află într-o competiţie de glume proaste pentru a intra în dizgraţie vreunei domnişoare din vecinătate sau aflată în trecere, 4. sunteţi trezit din reveria momentului (sau mai rău, din vis) de o doamnă foarte serviabilă care vă întreabă: „bere, seminţe, nuga cu alune?”.
Dacă toate aceste activităţi de leisure (cum se spune mai nou) vă sună tentant puteţi face rezervări la orice gară de pe ruta acestui tren.
Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Persoanele prezentate nu reprezintă generalizări ci cazuri particulare întâmpinate de mine în cele câteva aventuri din ultima săptămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu