Trivialitate

Pulă, pizdă, ţâţe, cur, coaie, muie, futut, labă (tristă sau nu) sunt doar câteva dintre cuvintele care speram să le puteţi citi pe acest blog atunci când am pus avertismentul de la început. Şi totuşi acestea nu s-au strecurat printre rândurile nici unui post. Oare de ce?

Unii probabil ar zice că asta se datorează faptului că suntem bine crescuţi, alţii ar zice doar că ne este ruşine să ne manifestăm, dar adevăratul motiv este că ne temeam să nu ne judecaţi greşit. Nu e vina noastră sau a voastră ci a societăţii în care trăim. Ni se permite să spunem măcel, crimă, carnagiu dar nu putem scoate o amărâtă de „pulă” pe gură că lumea deja se uită pieziş la noi.

Cine sunt acei oameni să ne judece? Sexul este o activitate cât se poate de naturală şi ea perpetuează specia umană (şi nu numai). De ce să fie scos „futut” din limbajul nostru dar să fie acceptat „crimă”. De ce să găsim eufemisme pentru orice? Aceste cuvinte au apărut din necesitate, la fel ca multe altele care nu sunt interzise. M-am săturat de atâtea reguli de conduită morală ce nu îşi au nici un rost. Adică biserica permite divorţul în zilele noastre pentru a-şi câştiga tot mai mulţi adepţi şi reuşeşte. Cum poţi să mai crezi în ceva care trebuia să fie sacru şi statornic după toate acestea? Este firesc să existe ceva în care să creadă „cei slabi de înger” pentru a se evita un haos total, dar asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să-şi modeleze comportamentul după cel descris într-o carte de cineva după câteva pahare de vin.

Una dintre cele mai corupte şi frauduloase instituţii din România este biserica. Există multă mită şi fraudă fiscală, dar nimeni nu are curajul să se ridice şi să spună deoarece oricine nu este credincios acesteia este judecat şi de multe ori exclus din anumite cercuri.

Ce pula mea, ne merităm soarta.