luni, 30 noiembrie 2009

Cordialitate... sau nu?

Ascult Clint Mansell.

Sunt visător şi trist.

Sunt trist deoarece această lume “modernă” este prea preocupată de superficialitate şi de materialism încât să mai poată avea grijă de inima sa…

Sunt trist pentru că din poporul cald am ajuns nişte cuburi de gheaţă. Nimănui nu îi mai pasă, nimeni nu mai este interesat…

Sunt trist că trebuie să ne anunţăm din timp vizitele pe care le facem prietenilor, că trebuie să ne facem programare, că lumea a ajuns un gigant cabinet (de orice fel vreţi voi) în care intri pe baza bonului de ordine...

Sunt trist că lumea a plină de cabotini.

O să spuneţi că sunt un învechit, un vetust, că trăim în epoca vitezei şi nimeni nu mai poate să se decupleze (vezi conceptul de downshifting).
O să-mi spuneţi că nu are nici un rost să îmi pun singur un nimb şi să mă autosanctific…

Câteodată mă întreb unde e bucuria vizitelor neaşteptate de odinioară?

Unde?

2 comentarii:

  1. Se zice ca ne-am pierdut umanitatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim,

    umanitatea înseamnă bunătate, compasiune...
    Sunt de acord că aceasta e tot mai rară și în cantități mai mici însă în nici un caz pierdută...

    RăspundețiȘtergere