Și chiar nu e nimic de râs. Am preluat filmulețul de pe site-ul Cațavencu, iar copărtașii la acest dezastru sunt enumerați la sfârșitul clipului, la care se adaugă fiecare ghiolban depășit de povara unui PET gol și distanța până facilitățile de salubrizare.
Peisajele sunt asemănătoare, condițiile aproape identice, la noi e lac, la ei e lake, dar parcă la ei e iarba mai verde, apa mai curată, aerul respirabil și gunoaiele adunate. Deci, se poate...
vineri, 29 august 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu